Taxă de vizitare muzeu

Expoziția permanentă:
- elevi, studenți si militari - 2 lei
- individual și grup adulți - 4 lei

Expoziții temporare:
- individual și grup - 2 lei

Taxă de fotografiere și filmare: 10 lei

Scurt istoric al Muzeului de Istorie și Arheologie Piatra-Neamţ

Constituind unitatea de bază a Complexului Muzeal Judeţean Neamţ – înfiinţat în 1978, Muzeul de Istorie şi Arheologie Piatra-Neamţ se înscrie în categoria celor mai prestigioase instituţii de profil din România. Contribuţia sa la cercetarea, conservarea, restaurarea, gestionarea, evidenţa şi valorificarea patrimoniului istoric şi arheologic din estul ţării este absolut remarcabilă, aşa după cum este şi activitatea sa cultural-educativă.

Muzeul de Istorie şi Arheologie Piatra-Neamţ este – prin numărul şi importanţa colecţiilor , aria de cercetare, activitatea desfăşurată, baza materială etc. –, fără discuţie, o instituţie muzeală de importanţă zonală.

Preliminarii

Muzeografia din Piatra Neamţ îşi are începuturile în primul sfert al secolului XX (în contextul general al preocupărilor pentru arheologie din ţara noastră), când profesorul Mihai Stamatin înfiinţa „Muzeul Cozla”.

Intelectual de prestigiu, cu o serioasă pregătire ştiinţifică, Mihai Stamatin a condus mult timp Liceul „Petru Rareş” din Piatra Neamţ, atât înainte cât şi după primul război mondial. El a intuit însemnătatea unui muzeu pentru realizarea unui învăţământ apropiat de practică, de viaţă, de realitate aşa cum reiese din cuvintele apelului său din 1919 (făcut în sensul înfiinţării muzeului): „Vremurile ne chiamă pe trepte de cultură mai înaltă decât cele pe care au fost până acum. Pentru satisfacerea acestei chemări, e nevoie să apelăm la un număr mai mare de noi factori culturali şi mai cu seamă e de absolută nevoie să trecem din lumea vorbelor şi a iluziilor, în care am trăit până acum, la cea a faptelor reale. Între factorii de propăşire culturală a unui popor, muzeele îndeplinesc un rol important”.

La 13 iunie 1920 s-a inaugurat oficial „Muzeul Regional Cozla”. Erau expuse plante, roci, animale împăiate, precum şi numeroase vestigii antice şi medievale, detaşându – se mai ales, descoperirile dacice de la staţiunea de pe dealul Cozla, ceea ce explică în bună măsură şi numele muzeului.

Având în primul rând un rol didactic, „Muzeul Regional Cozla” n-a îndeplinit şi nici nu o putea face, cerinţele unui adevărat muzeu, exponatele sale nefiind cunoscute decât elevilor şi unui cerc restrâns de cadre didactice sau specialişti. Era necesară apariţia unui muzeu care să fie accesibil, în primul rând tuturor cetăţenilor oraşului şi judeţului, fără ca prin aceasta să se piardă ceva din caracterul său ştiinţific.

Înfiinţarea

Apariția unui muzeu de arheologie la Piatra Neamţ se leagă de activitatea părintelui Constantin Matasă, personalitate locală cu numeroase preocupări de ordin cultural. Actul de naştere al acestei instituţii, autentificat prin mărturia scrisă a preotului Constantin Matasă, datează din anul 1934.

Pentru clarificare, câteva pasaje din însemnările sale:
La 26 mai 1929 a avut loc solemnitatea inaugurării noului local … (al Casei Naţionale, n.n.) … în care s-au organizat 18 şezători cu caracter educativ (…) În anii următori, 1932-1935, numărul şezătorilor şi conferinţelor a mers descrescând, fiindcă sporea tot mai mult activitatea arheologică, care la început avea ca scop descoperirea de noi staţiuni preistorice ca şi identificarea culturilor cărora le aparţineau (…) Pe măsură ce sporea activitatea arheologică şi se dezvolta muzeul, se răreau reuniunile educativeAceastă stare de lucruri a început să se observe chiar de prin 1933, când am pus în lucru primul mobilier pentru muzeu. Astfel, în anul următor (1934, n.n.) am şi instalat cele dintâi vitrine, în 1935 alte două, încât din 1936 nu s-a mai putut organiza în cadrul Casei Naţionale nici o conferinţă, fiindcă scosesem toate scaunele…”

Tot în Însemnările sale, ceva mai înainte de aceste rânduri, Constantin Matasă consemna: „În 1934 am transformat localul Casei Naţionale, ridicat de mine în 1929, cu bani colectaţi de ici de acolo şi am aşezat în el Muzeul Arheologic Regional…”

În anul 1935, sub conducerea profesorului Radu Vulpe, au fost efectuate primele săpături arheologice sistematice la Calu–Piatra Şoimului, materialul recoltat fiind expus în două vitrine, chiar din toamna aceluiaşi an.

În anul 1936, campaniile de săpături arheologice au luat o amploare deosebită, făcându–se cercetări la Izvoare–Piatra Neamţ (prof. Radu Vulpe), Mătăhuia–Dobreni şi Traian–Zăneşti (prof. Vladimir Dumitrescu). În anii următori sunt cercetate tot mai multe staţiuni preistorice, în consecinţă crescând şi numărul exponatelor. Astfel, în 1937 s–au efectuat săpături la Mastacăn şi Costişa, iar în 1938, la Pometea–Târgu Neamţ, Mătăhuia–Dobreni, Traian–Zăneşti, Izvoare–Piatra Neamţ şi Calu–Piatra Şoimului. La acestea se vor adăuga numeroase descoperiri de suprafaţă, astfel că în 1938 numărul staţiunilor cunoscute era de peste o sută.

Pe lângă activitatea știițifică și de creștere a colecțiilor, muzeul a îndeplinit dintr-un început și un rol cultural și social. Încă din 1938 se alocă fonduri speciale pentru materiale şi instrumente de muzeu, pentru alcătuirea unei biblioteci de specialitate, precum şi în scopul valorificării ştiinţifice a descoperirilor. Constantin Matasă a organizat cicluri de conferinţe privind descoperirile arheologice şi activitatea muzeului, invitând în acest scop specialişti de talie naţională – spre exemplu inaugurarea unuia din aceste cursuri s-a făcut de către prof. Vladimir Dumitrescu, cu prelegerea Arta preistorică în România.

Anii războiului au adus, aşa cum era de aşteptat, o diminuare a activităţii muzeului. Odată cu trecerea sa în patrimoniul de stat, sub numele de Muzeul Arheologic Regional Piatra Neamţ (1947) dezvoltarea sa devine tot mai vizibilă.

Anii postbelici

Dacă în 1947 muzeul avea o sală de expoziţie cu 14 vitrine şi circa 5000 de piese – în exclusivitate preistorice - numai până în anul 1953 se va ajunge la 27 de vitrine cu materiale expoziţionale şi circa 6638 piese, dintre care multe, acum, din staţiunile dacice sau medievale.

Odată cu creșterea colecțiilor și diversificarea lor, s-a făcut simțită și nevoia creșterii numărului specialiștilor din cadrul instituției.

În anii 1955 – 1956 muzeul a primit noi posturi: doi muzeografi cu studii superioare, un contabil, un gestionar şi un supraveghetor. Apariţia, din anul 1960 a unui compartiment destinat ştiinţelor naturii, iar din 1964, a altuia pentru artă, precum şi includerea în administraţia muzeului şi a caselor memoriale „Calistrat Hogaş” şi „Mihail Sadoveanu”, ca şi a expoziţiei etnografice de la Durău (1970) au făcut ca – în anul 1974, personalul instituţiei să atingă numărul de 22, din care 8 cu studii superioare.

Începând din 1960, muzeul se mută într–o altă clădire. Construcţie solidă, plasată în imediata vecinătate a monumentelor istorice muşatine, noua clădire a muzeului avea 5 săli mari cu peste 480 m2 spaţiu expoziţional, precum şi un spaţiu corespunzător destinat laboratorului, bibliotecii, atelierului foto, depozitelor, magaziei, sălilor de lucru. Colecţiile de arheologie s-au mărit, până în 1974, ajungând la circa 30 000 piese, dintre care 8000 de piese expoziţionale. Iată câteva dintre staţiunile asiduu cercetate. Bâtca Doamnei – Piatra Neamţ, Cozla – Piatra Neamţ, Ghelăieşti – Nedeia, Calu – Piatra Şoimului, Branişte – Nemţişor, Lutărie şi Dărmăneşti – Piatra Neamţ, Brăşăuţi – Dumbrava Roşie.

Din 1969, s-a început o intensă activitate editorială: o publicaţie proprie, Memoria Antiquitatis. Acta Musei Petrodavensis şi un supliment al acesteia, destinat unei serii de lucrări monografice.

Dezvoltarea muzeului după 1980

În preajma anului 1980, cu prilejul pregătirilor pentru sărbătorirea la nivel naţional a 2050 de ani de la constituirea statului dac condus de Burebista, s-a luat iniţiativa de a se organiza Sărbătoarea „Petrodava 2000”. În acel context s-a dispus mutarea muzeului în clădirea ocupată de Primăria oraşului, din strada Chimiei (azi Mihai Eminescu) nr. 10  şi după o muncă titanică, de circa un an şi jumătate, cu investiţii semnificative şi efortul mai multor instituţii, s-a deschis o nouă expoziţie permanentă.

Acest imobil, înscris pe lista monumentelor istorice din România la poziția NT-II-m-B-10560, a fost construit între anii 1910-1912, după planurile inginerului Ștefan Burcuș, fost arhitect șef al Expoziției Naționale Generale din 1906. De-a lungul timpului, în această clădire, cunoscută în epocă și sub numele de Palatul Administrativ, au funcționat diverse instituții publice: Prefectura, Consiliul Județean și Tribunalul Neamț, Primăria si Consiliul Local Piatra-Neamț ș.a. Din anul 1980 aici este sediul Muzeului de Istorie și Arheologie Piatra-Neamț și al Complexului Muzeal Județean Neamț.

Proiectată, în cea mai mare parte, pe baza indicaţiilor primite din partea PCR-ului, expoziţia deschisă atunci în cele 32 de săli ale muzeului răspundea mai mult scopurilor urmărite de propaganda de partid decât adevărului istoric, realităţile din teren fiind prezentate insuficient, trunchiate şi numai în lumina aşa-zisei concepţii a fostului secretar general al Partidului asupra istoriei patriei.

În deceniul următor, expoziția permanentă a fost restrânsă și modificată în mod semnificativ, fără știrea "Propagandei" exagerările din proiectul aprobat inițial fiind eliminate.

De la 1 aprilie 1990, expoziţia permanentă a MIAPN a intrat în reorganizare. Timp de circa un an s-au eliminat segmentele expoziţionale necorespunzătoare, au fost făcute reparaţii şi igienizări, modificări la sistemul de iluminat, reconstituiri, s-au realizat materiale ilustrative etc.. Folosindu-se obiectele tridimensionale rezultate din săpăturile, donaţiile şi achiziţiile muzeului de-a lungul anilor, s-a încercat să se redea cât mai corect realităţile din teren şi adevărul istoric.

În perioada 1991-2003 în expoziţia de bază au fost aduse unele îmbunătăţiri, dar cu toate acestea nevoia de schimbare era evidentă.

Ultima reorganizare a expoziției permanente are loc intre 2007-2008. La începutul lui 2007 s-a trecut la proiectarea expoziţiei şi repararea spaţiilor. Concomitent, a fost revizuită tâmplăria, au fost pregătite panourile, casetele şi vitrinele, s-a verificat instalaţia electrică, a avut loc restaurarea şi conservarea exponatelor, s-a executat materialul ilustrativ, documentarea şi consultarea de specialitate fiind făcute din mers, odată cu realizarea expoziţiei.

Reunind piese tridimensionale de valoare ştiinţifică şi estetică excepţională, expoziţia actuală se înscrie între cele mai reuşite înfăptuiri pe care echipa de specialişti şi personalul auxiliar din cadrul CMJ Neamţ le-au realizat de-a lungul deceniilor.

Expoziția a fost deschisă pentru public începând cu 27 noiembrie 2008, cu prilejul Sesiunii Ştiinţifice dedicată aniversării a 90 de ani de la constituirea României Mari.

Oferind o imagine convingătoare asupra trecutului comunităţilor umane care au trăit pe aceste meleaguri, cabinetul numismatic, expoziţia „Constantin Matasă” şi sala de expoziţii temporare contribuind cu alte materiale şi informaţii la cunoaşterea trecutului judeţului.